“Cui iubeşte şi lasă şi cui nu lasă, cui ştie praful încins vara, mirosul sticlelor de bere cărate de navetişti în sacoşe de rafie, mâncarea făcută în duşmănie, dragostea cu scrâşnit de dinţi şi îndârjire, patima şi băutura, cui a mers prin apă şi a dat de-o groapă + vârtej şi i s-a pus cârcel, cui a furat, copil fiind, cămăşile lu’ ta-su, chiştoacele lu’ bunic-su, cui îi sticlesc ochii de mândrie, cui de nebunie, cui deznădăjduieşte, cui s-a tăvălit cu iarbă-ntre dinți și paie pe craci, cui dă din picior cu mândrie, cui s-a dus la pescuit fără treabă cu pescuitul și s-a aruncat cu undita-n baltă si-a strigat măicuțăăă, cui a rămas cu ochii-n stele la coadă la megaimage, cui merge cu flori în păr, cui trăieşte, 1 lucru vă spun: viaţa.”
Livia Ștefan
*
„Tinnitus ,from the Latin word for „ringing”[2]) is the perception of sound in the human ear in the absence of corresponding external sound(s). vezi lista celor care suferă sau au suferit de Tinnitus : http://en.wikipedia.org/wiki/Tinnitus
ACUFÉNE s.f.pl. Zgomote sau vâjâituri în urechi, subiective sau obiective, de origine foarte variată. www.dexonline.ro
FOSFÉNĂ s.f. Senzaţie luminoasă care apare, mai ales sub forma unor puncte luminoase, atunci când închidem ochii şi apăsăm cu degetele pe pleoape; fotopsie. www.dexonline.ro
MIODEZOPSII sau MUŞTE VOLANTE Senzaţie vizuala, iluzie a unui roi de muşte care urmareşte focalizarea privirii, mai accentuate pe fonduri de culoare deschisă. … Doctore simt un biziit aici in urechea mea.
METERHANEAOA “Un rol însemnat în viaţa de la curte aveau muzicantţii, pentru că meterhaneaua constituia unul din atributele speciale acordate de sultan domnitorilor fanarioţi. Meterhanea mai aveau numai paşii şi vizirii. Era condusă de meterhani-başa, iar sunetele ei, fiind o suprapunere de zgomote metalice, ascuţite şi stridente, nu aveau nimic armonios sau ritmic.”
Nea Grigore
*
„Animație crud Vin peste orb apoi dragonul. În vreme de zbor norii asudă șosetă fiecare călcâi la-ntâmplare. Cerul făcut bulgări e aruncat mai încolo ca atunci când folosești aceeași șapte kilometri de autostradă să ajungi o meduză. A plouat curentul. Se-adună ceaunul bob cu bob și se toarnă două iatagane de sare. Pas cu pas se-așează perciunii aprinși la picioare. Cărbunele amestecă opt și horă-n căpșuni: n{-}ai tacâm proțapul. Ninge! Cuibul în peșteră e o tradiție arhitecturală în lumina dragonilor pe când mic dejunul și seara stelele michelin se uliță din aur. Această trecere va fi revista noastră. Singura circumcizie a unei exploatări miniere. Avem șapca unui contrabas înarmat la prora Noei Victoria și toate uneltele necesare. Astăzi în patologia dragonului frișca e o chestiune sepuku. Pentru ca moartea să aibă loc se căuta aur în timp ce sita oaselor noastre torcea nămolul apăsat, ca-ntr-o apă minerală. Printr-o galerie numită dâmbovița dansul și-a inundat coasa la supt aripi. Restul ne-am îmbogățit cu stiloul. Inima se oprește din când în când cloșcă fără nicio întrebare. De ce?.! Coadă s-a răcit cruce iar răzătoarea [ce(r)]dată prin marțipan plapumă coliva. Până la gât ne odihnim lingou, ne descălțăm vinyl la intrare și trucăm politicos cele{b}ritatea. Minerii n-au omorât un dragon ci Oedip Piaf verighetă folclorul!”
Internautism Punktro
*
„o să fie într-o zi oarecare nişte vară prăfoasă. o să mă încalţ în nişte sandale de care mă voi descălţa, ca mai demult, să merg pe asfalt topit, să terfelesc pielea şi călcâiele cu smoală, coji de seminţe, flegme, petale strivite de flori, resturi de mâncare, chiştoace, frunze pişate.
în ziua aia oarecare de vară prăfoasă, la asfinţit, când lumina se aruncă obosită peste şinele de tramvai, o să caut strada Heliade Între Vii. dacă voi găsi blocuri, voi intra în scările blocurilor ca somnambulii. ca o fetiţă mică ce sunt, mă voi aşeza pe o treaptă de ciment barbar şi îmi voi închipui că sunt bântuită de foşnetul viţei de vie, sau de un nuc în mijlocul acestei vii. greieri, insecte tiptil, un guşter speriat. peste această vară şi peste acest praf vor năvăli sirenele, ambulanţele, contrabandiştii şi pietonii, adulţii, uneltele şi parcările, cutiile de bere, scârţâitul patului de fier forjat marca Ikea, bancomatele înghiţitoare de carduri, navetiştii. importaţii.
plm, pizda mă-tii, taci, fă, dracu!
scuze, sunt o bipolară. mai bine citiţi descrierea pe site şi, cel mai bine, ascultaţi nişte folclor armat”
Livia Ștefan
*
„Totul începe cu un drum și este posibil jurnalul acestui drum, chiar numai de dragul drumului. Unde duce calea? Ea este redeventă numai scopului în sine: drumul însuși, aventura sonoră!
Povestea nu începe cu “a fost odată” ci cu “este acum” și sfârșește de îndată ce s-a oprit muzica și s-a stins lumina. Piatră sfărâmată, concasor sonor, fragmente reziduale disparate, peisaj de cartier dormitor bucureștean în puzzle, cu lipsa deliberată a retușurilor frazei impusă de natura înregistrării. Hazard obiectiv!
Oglinda de-a lungul drumului este o poveste non-ficțiune, non-lineară, miscelaneu de folclor ad-hoc electric, având ca singură justificare faptul că unica rațiune a unei existențe este viața care gâlgâie în ea.
Specii de animale dispărute sau în curs de apariție, așa cum “sufletul unui popor” se află în formă autentică în folclorul său, această specie de folclor este sufletul unei comunități de pe o scară virtuală de bloc, viața tăranului depeizat care în locul pământului său, muncește betonul patriei în felurite și pestrițe feluri.”
DJ Scriptor Incertus
*
„La muzică rock – ca și la fotbal, politică, zacuscă, sex şi în final – de ce să nu recunoaştem? – la toate celelalte de la fizica nucleară la cultivarea roşiilor timpurii – ne pricepem toţi şi avem măcar o părere. Cu scotch, sârmă şi ciocan se repară orice în România. Se face orice. Un guvern nou sau chiar şi artă.
Nu vă plictisesc cu poveştile mele prăfuite, dar ţin minte primul meu microfon era unul belit dintr-un magnetofon, au fost momente când repetam la mine-n dormitor şi ampliful chitaristului era un casetofon setat pe Rec. şi când începea bateristul să bată tobele, altceva nici că se mai auzea… Aşa e-n underground. Mai cu scotch, mai cu sârmă, cu o staţie manufacturată la propriu, cu o chitară mai ieftină, în dormitor sau în sufragerie, într-un beci sau în garaj, underground-ul înseamnă lucrurile făcute cu pasiune, din plăcere, de dragul de a face ceva. Aici şi văd farmecul: într-o lume în care toţi ne pricepem la toate, dar obişnuim să spargem seminţe pe bancă, se găsesc „nebuni frumoşi” care preferă să vorbească mai puţin şi să facă ceva. Şi ideea nu e să te afli în treabă ci cum spuneam, să nu te scobeşti în nas şi să laşi doar mătreaţă, deşeuri şi facturi neachitate în urma ta.
În underground, chiar dacă uneori sufrageria este la etajul 10 într-un bloc, lucrurile se întâmplă de cele mai multe ori fără scop. Oamenii se adună, fac ceva şi nu fug la şefu’ de scară să-i arate, nu vor nici măcar la pagina de sex în Bravo şi n-au gânduri de video-clip la MTV.”
Ticke